Un punct de plecare rapid pentru bani de buzunar săptămânali, pe baza vârstei copilului tău și a regulii empirice comune „unitate pe an de vârstă” — funcționează în orice monedă.
Nu există un singur răspuns corect — depinde de bugetul tău, de ce trebuie să acopere banii de buzunar, și de costul vieții local. Regula „1 unitate monetară pe săptămână pe an de vârstă” (deci 8 €/săptămână pentru un copil de 8 ani) este un punct de plecare des citat pe care multe familii îl ajustează în sus sau în jos de acolo, în orice monedă folosesc.
Este o orientare simplă, folosită în mod obișnuit, în care banii de buzunar săptămânali ai unui copil corespund aproximativ vârstei sale în orice monedă locală folosești — un copil de 6 ani primește 6 pe săptămână, unul de 10 ani primește 10 pe săptămână, și așa mai departe, fie că e vorba de euro, dolari, lire sau altă monedă. Crește în mod natural banii de buzunar pe măsură ce copiii cresc, fără ca familia să trebuiască să calculeze cifre exacte de la zero.
Familiile sunt cu adevărat împărțite în această privință. Unele leagă banii de buzunar direct de treburile finalizate pentru a întări legăturile muncă-recompensă; altele tratează contribuțiile casnice de bază ca fiind așteptate indiferent de banii de buzunar, și plătesc separat pentru sarcini suplimentare, opționale. Ambele abordări pot funcționa — consecvența contează mai mult decât modelul ales.
O abordare comună este împărțirea în trei categorii — cheltuit, economisit și donat — folosind adesea borcane sau conturi separate, pentru a construi obiceiul de a gândi despre bani în mai multe moduri de la o vârstă fragedă. Împărțirea exactă (precum 50/40/10) este mult mai puțin importantă decât practicarea obiceiului în sine.
Majoritatea educatorilor financiari ar spune nu — bani de buzunar mai mici, dați în mod fiabil și asociați cu luarea de decizii reale (permițând copilului să aleagă cum să îi cheltuiască sau să îi economisească, inclusiv făcând greșeli), tind să învețe mai mult decât o sumă mai mare dată inconsecvent sau cu un părinte care controlează fiecare achiziție.